Am avut o copilarie
Am urat sincer gradinita la care eram obligata sa merg pt. ca ai mei nu aveau cu cine sa ma lase. Desi pe atunci toti adultii imi ziceau ca voi regreta momentele petrecute la gradinita mai tarziu, io aveam dubii serioase.
Timpul a trecut iar eu pot spune ca nu mi-am schimbat deloc parerea.
As face oricate scoli, facultati, operatii, as da zeci de examene cu o placere mult mai mare decat sa ma intorc la gradinita. Basca sa mai adaug ca inclusiv pe plantatie merg cu mare drag sa sclavagesc.
Si ar mai fi si alte elemente nu tocmai dragute care mi-au marcat copilaria dar nu le mai dezvolt.
Culmea ca in tot timpul asta nu mi-a lipsit deloc nenorocita de gradinita. Absolut deloc! :|
Io iarasi ma gandesc ca-s difect. Niciodata n-am inteles cum pustie tineti minte imtamplari si/sau aventuri din gradinita. Io vag, sau foarte vag tin minte franturi cateva franturi din vremea de dinainte de a merge la scoala, trii patru chestii acolo, si asta-i tot (un colindat cu bunicu pe cand aveam 5-6 ani, ori cum o venit ticu cu masina de la Pitesti ori sange pe toti peretii cand am dat cu capu' de calorifer sarind din pat, da' tot cam pe la 5-6 ani), da nimic pe sfanta lumne legat de gradinita, abar n-am cine mi-o fost coleg, educatoare sau ce moasa-sa pe gheata am avut io acolo. Daca ma gandesc mai bine, ma intreb daca am fost vreodata la gradinita.
RăspundețiȘtergereLasand astea la o parte, copilaria o fost foarte faina si mi-o amintesc de fiecare data cu mare drag.
Copilaria as repeta-o oricand cu placere, si nu numai :D
Nu esti dumneata defect. Am io o memorie dintr-aia bolnava care nu omite nimic si pe nimeni... si asta nu e deloc un avantaj pt. mine. :(
RăspundețiȘtergere