Childhood?! No thanks.

    Tocmai am realizat ca nu mi-e dor de copilarie. Si ca apreciez mult de tot timpul prezent.

     Am avut o copilarie normala banala de copila singura la parinti, crescuta si (auto)educata printr-e betoane, cu cheia de gat si cu vacante petrecute la bunica la tara. Nimic special.

     Am urat sincer gradinita la care eram obligata sa merg pt. ca ai mei nu aveau cu cine sa ma lase. Desi  pe atunci toti adultii imi ziceau ca voi regreta momentele petrecute la gradinita  mai tarziu, io aveam dubii serioase.
     Timpul a trecut iar eu pot spune ca nu mi-am schimbat deloc parerea.
As face oricate scoli, facultati, operatii, as da zeci de examene cu o placere mult mai mare decat sa ma intorc la gradinita.  Basca sa mai adaug ca inclusiv pe plantatie merg cu mare drag sa sclavagesc.
Si ar mai fi si alte elemente nu tocmai dragute care mi-au marcat copilaria dar nu le mai dezvolt.

Culmea ca in tot timpul asta nu mi-a lipsit deloc nenorocita de gradinita. Absolut deloc! :|